România este stat membru al Uniunii Europene (UE). Pe cale de consecință, străin înseamnă orice persoană care nu are cetățenia română sau cetățenia unui alt stat membru al UE, al Spațiului Economic European sau al Confederației Elvețiene.
În aceste condiții, legislația românească permite încadrarea cetățenilor străini prin contract individual de muncă, în baza unui aviz de angajare sau a permisului de ședere în scop de muncă, prin firmele de recrutare din București sau din țară.
Reglementările românești diferențiază între diferite categorii de muncitori:
- lucrători permanenți;
- stagiari;
- lucrători sezonieri;
- lucrători transfrontalieri;
- lucrători înalt calificați.
Pentru fiecare tip de lucrător, legislația românească prevede condițiile speciale în care poate fi dobândit avizul de angajare.
Este important de știut că angajatorii au câteva obligații menționate de legislația românească:
- cererea pentru obținerea avizului de angajare se depune de către angajator (nu de către lucrătorul străin);
- angajatorul este și cel care trebuie să facă dovada faptului că desfășoară activități care sunt compatibile cu funcția pentru care solicită forță de muncă străină;
- angajatorul trebuie să aibă achitate obligațiile către bugetul de stat;
- angajatorul trebuie să nu fi fost condamnat pentru o infracțiune prevăzută în Codul muncii sau în Codul penal.
De asemenea, Inspectoratul General pentru Imigrări demarează o verificare pentru a constata:
- dacă angajatorul nu a fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții (de pildă dacă nu a angajat persoane fără forme legale);
- dacă străinii îndeplinesc condițiile de viză pe teritoriul României.
O altă regulă de care angajatorii trebuie să țină seama este următoarea: în cazul angajării unui străin, trebuie să nu se fi epuizat deja numărul anual pe tipuri de lucrători nou admiși pe piața muncii.
Dincolo de reglementările legale de care angajatorii trebuie să țină seama, există categorii de străini care pot fi încadrați pe piața muncii fără să aibă avizul de angajare. Este vorba despre:
- persoanele care au drept de ședere pe termen lung;
- membrii de familie ai unui cetățean român;
- studenții: aceștia pot fi încadrați în muncă numai în baza unor contracte de maxim 4 ore/zi;
- persoanele care au o formă de protecție în România;
- persoanele cu statut de tolerat;
- persoanele care au solicitat azil.
Este foarte important pentru angajatori să știe că, în conformitate cu legislația românească, salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute. Cele mai importante astfel de drepturi sunt:
- dreptul la salarizare pentru munca depusă. Atunci când se stabilește salariul, este interzisă discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuală, religie, opțiuni politice, origine socială, handicap, activitate sindicală, caracteristici genetice, avere.
- dreptul la repaus în fiecare zi și săptămânal;
- dreptul la concediu de odihnă anual;
- dreptul la egalitatea de șanse și de tratament;
- dreptul la demnitate;
- dreptul la formarea profesională;
- dreptul la informare/consultare;
- dreptul de a beneficia de ameliorarea condițiilor de muncă.
- dreptul de a fi protejat în caz de concediere;
- dreptul la negociere colectivă și individuală;
- dreptul de a se asocia unui sindicat.
Un alt aspect din ce în ce mai discutat atunci când este vorba despre angajarea pe piața muncii din România a lucrătorilor străini este cel legat de recunoașterea diplomelor obținute de cetățenii statelor terțe. Procedura de recunoaștere se realizează prin intermediul Centrului Național de Recunoaștere și Echivalare a Diplomelor (CNRED), din cadrul Ministerului Educației și Cercetării. Dacă diploma sau actul de studii sunt acceptate ca fiind autentice, cetățeanul străin se poate angaja oriunde pe teritoriul României în conformitate cu pregătirea sa.
Este absolut legală angajarea forței de muncă din alte țări. Firmele de recrutare din toată țara îți stau la dispoziție pentru consiliere și ajutor.