Dintre nutrienții principali (azot, fosfor și potasiu), fosforul (P) se mișcă cel mai puțin în sol. Când granula de îngrășământ se dizolvă, fosforul se va muta doar câțiva milimetri de la granula respectivă, în principal prin difuzie. Odată dizolvat, fosforul va reacționa cu cationii din soluție, cum ar fi calciul, aluminiul și fierul, și se va lega de particulele de sol.
Un aspect important este că, atunci când pH-ul solului depășește 7,3, fosforul se leagă cu calciul, ceea ce face ca acesta să nu fie disponibil pentru plante.
Fosforul va fi cel mai disponibil pentru plantă în termen de câteva zile până la două săptămâni după adăugarea îngrășământului, scăzând treptat pe măsură ce timpul trece. Atunci când este aplicat toamna, fosforul va rămâne în sol timp de patru până la șase luni înainte de a fi absorbit de plante. Acesta este un timp îndelungat în care fosforul rămâne în sol fără a fi utilizat de plante, ceea ce poate diminua eficiența îngrășământului în furnizarea unor niveluri adecvate de fosfor.
Temperaturile mai scăzute din timpul toamnei și iernii împiedică reacțiile fosforului, ceea ce reduce sorbtia și precipitația fosforului în soluri. Fosforul care este legat în sol nu este măsurat prin procedurile obișnuite de testare a solului.
O parte din fosforul legat poate reveni în forme disponibile pentru plante, în funcție de solubilitatea compusului fosfat format în sol. Formele de fosfor legate de calciu variază în solubilitate. Fosfatul de dicalciu dihidrat este cel mai solubil.
Ce spun cercetătorii?
Cercetătorii au arătat că momentul sezonier (toamnă vs. primăvară) are un efect redus asupra disponibilității fosforului (P) din cauza mobilității sale limitate în soluri. Schimbarea modului de gestionare a îngrășămintelor pe bază de P, cum ar fi aplicarea în benzi, este considerată cea mai eficientă metodă de a aborda legarea fosforului în forme legate de calciu.
Cei mai importanți factori de decizie în managementul fosforului (P) sunt cantitatea de P aplicată și prețul îngrășămintelor. Folosește un test de sol pentru a determina cantitatea de P pe care o aplici. În general, plantele vor răspunde la adăugarea de P atunci când testul de sol Bray arată între 0 și 15 ppm sau testul de sol Olsen între 0 și 11 ppm. Momentul aplicării P, fie că este vorba de toamnă sau primăvară, ar trebui să fie determinat de prețurile îngrășămintelor și de condițiile din câmp.
De ce este important fosforul? Fosforul este unul dintre nutrienții esențiali pentru plante din sol. Este un component al celulelor vegetale, esențial pentru diviziunea celulară și dezvoltarea vârfului de creștere al plantei. Din acest motiv, fosforul este vital pentru răsaduri și plante tinere.
Simptomele deficienței de fosfor:
Fără fosfor, creșterea plantelor este întârziată. Plantele au rădăcini slab dezvoltate și cresc slab, având un aspect firav. Simptomele deficienței includ, de asemenea, frunze de un verde-gri tern și pigmenți roșii la baza frunzelor și pe frunzele care se ofilesc. Deficiența de fosfor este dificil de diagnosticat, iar atunci când este recunoscută, poate fi prea târziu pentru a interveni. Dacă plantele sunt private de fosfor în stadiul de răsaduri, este posibil să nu se recupereze chiar și după aplicarea fosforului mai târziu.
Pentru că fosforul este fixat atât de ușor în sol, plantele pot absorbi doar o cantitate mică din fosforul pe care îl aplici. Din acest motiv, este important să aplici ingrasaminte cu fosfor în fiecare an și să testezi solul în mod regulat pentru a monitoriza nivelurile de fosfor.
Sursa foto: botanistii.ro