Cappadocia este fara doar si poate un loc unde ai ce face o saptamana fara sa te plictisesti si fara sa repeti locurile vizitate.
Spunem ‘este’ pentru ca desi am vizitat aceasta destinatie, inca au ramas lucruri nefacute acolo cum ar fi: zborul cu balonul, pe care nu l am putut face pentru ca vremea nu a permis, fiind vant puternic.
Sa incepem povestea: am plecat vineri seara din Bucuresti, doua familii formate din cate 2 adulti si 2 respectiv 3 copii cu 2 autorulote inchiriate, deja suna interesant, nu?
Am condus primele 2 zile cu opriri numai pentru masa si somn, pentru a putea ajunge in Cappadocia si de acolo sa incepem cu adevarat calatoria printre meleagurile turcesti pline de istorie religie, politica si arta culinara.
Duminica seara a fost prima oprire la restaurant pentru a face cunostinta cu delicioasele preparate turcesti pregatite in cele mai traditionale locatii.
Prima seara asa s-a desfasurat: o masa copioasa, o seara linistita alaturi de prieteni dragi, un dus fierbinte si un somn pufos! Dupa masa, am gasit si un celebru gelato show care i-a distrat pe copii teribil cu scamatoriile cu inghetata unice in Europa.
Buna dimineata! Desi suntem fani ai gatitului la autorulota, in aceasta minivacanta suntem cam presati de timp si facem numai mese rapide dimineata pentru a putea vizita cat mai multe locuri.
Am parcat autorulotele la 500 metri de Muzeul in aer liber Goreme, si astfel am putut sa mergem pe jos sa- l vizitam. Am gasit o parcare cu ceva facilitate, noroc cu autonomia autorulotelor de inchiriat de la Green Camper, ca iti ofera 2-3 zile de libertate deplina din toate punctele de vedere.
Intrarea la muzeu a fost 100lire/ adult iar copiii pana in 12 ani au avut gratuitate.
In Muzeu ne au fost prezentate mai multe biserici si case de locuit, mentionandu-ne ca fatada cladirilor a cazut si de aceea se pot vedea acum locuintele, in trecut ele nu se observau, fusesera facute in acest mod pentru ca bastinasii sa se poata apara de cotropitori.
Bisericile din acea vreme, aveau si picturi, unele mai rudimentare, altele deja mai detaliate. Intre timp, oamenii de alte culturi care au ocupat regiunile respective au devenit panicati de ochii sfintilor din picturile de pe pereti, aceasta fiind singura explicatie pentru zgarieturile de pe chipurile sfintilor care erau facuti atat de detaliat incat oamenilor li se parea ca sunt priviti mereu si acest lucru ii infricosa.
Unele parti dintre aceste locuinte erau consolidate, ca sa se poata proteja interioarele de capriciile vremii, iarna inregistrandu-se temperaturi de -20 grade in mod frecvent.
Bucurosi am fost sa putem pasi, in locurile unde acum sute de ani comunicarea se facea cu ajutorul porumbeilor voiajori, ei avand casute special amenajate in interiorul muntilor de catre locuitori.
Deasemenea ghidul nostru, foarte bine documentat de altfel si carismatic, ne a povestit ca in trecut materia fecala provenita de la porumbei era utilizata ca fertilizator natural pentru tot felul de culturi, dar in special pentru vita de vie. De la Muzeul in aer liber Goreme, ne am indreptat catre Love Valley si catre The Fairy Chimney of Cappadocia.
Aici iar am fost impresionati de lucrarea facuta de natura asupra reliefului si cum, cu puterea vantului a sculptat in tipurile de piatra dandu i forme atat de speciale. Formatiunile din Love Valey semanau cu niste tepuse in schimb cele din Fairy Chimney aratau ca niste ciupercute, cu corp inalt si palarie, care era atat de perfecta incat ai fi crezut ca niste zane mici au venit si le au asezat acolo, de aici si denumirea de Valea Semineelor Zanelor.
A urmat Imagination Valey unde ne am intalnit cu o camila din piatra si o broasca testoasa, fratele lor rechinul, ramanand in Muzeul in aer liber Goreme. Impresionanta lucrare a naturii!
Am vizitat o fabrica de ceramica unde copiii au fost personaje principale iar noi, cei mai incantati spectatori, am cumparat si suveniruri facute cu maiestrie de catre meseriasii locali, legenda spune ca atunci cand olarul poate face oala cu capac perfect fara a o masura, atunci este pregatit sa si intemeieze o familie.
Din cauza pandemiei de covid 19 femeile, au fost nevoite sa lucreze de acasa ele facand treaba cea mai minutioasa, si anume pictura pe ceramica.
Ziua de ieri am incheiat- o cu vizita la un restaurant traditional unde ne- am desfatat cu deliciile lor culinare!
In ultima zi din Cappadocia, am vizitat orasul subteran Derinkuyu care a fost descoperit din greseala in 1963 de catre un locuitor din zona si deschis pentru turisti din 1969 – se poate vizita aproximativ jumatate din el.
Orasul subteran Derinkuyu este cel mai adanc oras subteran din Cappadocia. Acesta are o adancime de 85 m, este structurat pe 8 etaje unde se pare ca locuiau in jur de 3500 de persoane pe timp de razboi. Aceasta metropola subterana complexa cuprinde un labirint cu pasaje inguste, spatii de locuit, spatii de depozitare pentru alimente, sisteme de ventilatie, sisteme de evacuare a molozului rezultat in urma excavatiilor, fantani, bucatarii, spatii de studiu, bai, locuri de rugaciune, spatiul in care se producea vin sau se extragea cupru. Impresionant a fost sa descoperim toata tehnologia lor inventata cu mai bine de 700 de ani in urma. Am ajuns pana la ultimul etaj, la -8, nu erau infiltratii, nu era mucegai pe pereti, aerul era perfect respirabil dar simteai insa o profund sentiment de claustrofobie.
Fiecare etaj se poate bloca din interior cu o piatra rotunda ce cantareste aproximativ 500 de kg. Tunelurile de legatura intre etaje sunt joase si inguste, astfel incat invadatorii ar fi fost obligati sa se alinieze unul cate unul fiind foarte expusi. Asa reusea sa se apare un efectiv relative mic de persoane impotriva armatelor cotropitoare mult mai numeroase.
In concluzie, un obiectiv de bifat pentru amatorii de calatorii. Cappadocia este unic in lume datorita reliefului zonei iar ocupatiile temporare ale mai multor civilizatii intr-un timp relativ scurt, de aproximativ 700 de ani, au lasat o amprenta mai mult decat interesanta locurilor.