Dacă până nu demult, pacienţii se fereau să se prezinte într-un cabinet stomatologic pentru un tratament de canal pentru că această procedură era considerată a fi dureroasă şi ineficientă, soldata de multe ori cu colorarea dintelui în gri sau maro, acum lucrurile sunt foarte simple şi fără durere.
Tratamentul endodontic este des solicitat de către pacienţi şi recomandat de medici pentru a se evita pierderea unui dinte sau a unui molar. În cadrul tratamentului de canal, pulpa dentară din centrul dintelui, care este infectată sau inflamată se îndepărtează. Urmează procedura de umplere şi sigilare a canalelor radiculare cu un material asemănător cauciucului, astfel încât să nu se poată dezvolta alte infecţii pe viitor. La final, dinţii sunt refăcuţi cu o coroană sau plomba, recuperându-şi pe deplin funcţionalitatea pe arcada.
Salvarea dinţilor – scopul în sine a tratamentului de canal
Principalul scop al tratamentului de canal este reprezentat de salvarea dinţilor. O dată ce pulpa dentară este afectată de bacterii, aceasta moare şi determină şi pierderea dintelui natural. este de preferat să aibă loc tratamentul de canal în loc de extracţia dintelui. Salvarea dintelui natural este întotdeauna cea mai bună opţiune. Nimic artificial nu poate înlocui aspectul său funcţia dinţilor naturali. Cu o rată mare de succes, tratamentul de canal asigura o viaţă îndelungată a dinţilor naturali.
Pentru a rezulta o procedură efectuată cu succes, obturaţia de canal trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie neresorbabilă în timp;
- să ajungă la apex;
- să fie continuă, compactă, fără goluri sau lipsuri;
- să se obtureze toate canalele radiculare.
Obturaţia de canal se desfăşoară corect dacă se respectă următoarele etape:
- anestezierea şi izolarea dintelui;
- crearea unui acces către camera radiculară şi pulpa;
- îndepărtarea părţii cariate a dintelui;
- curăţarea canalului radicular;
- umplerea camerei pulpare cu pastă şi cimentarea ei;
- obturarea canalului şi reconstrucţia dintelui cu o coroană dentară din zirconiu sau ceramică.
Etape şi tehnici folosite în obturaţia de canal
Obturaţia de canal se realizează în mai multe etape pentru a avea succes. Prima etapă este izolarea dintelui în vederea menţinerii acestuia curat şi uscat în timpul procedurii. Sigilarea se realizează cu diga, un dispozitiv foarte important, după care se deschide dintele pentru a îndepărta pulpa dentară în întregime cu ajutorul unor ace de diferite forme şi dimensiuni.
După ce se dezinfectează şi se curăţa locul, camera pulpara şi canalele radiculare sunt umplute cu material ce are ca rol sigilarea canalului radicular şi camerei pulpare. Se introduce materialul folosind ace, după care se va verifica corectitudinea obturaţiei cu ajutorul unei radiografii dentare. Dacă tratamentul nu a fost realizat în mod corect, pacientul va trebui să se întoarcă în cabinet pentru refacerea tratamentului.
Medicii endodonti folosesc metodele moderne de obturaţie a canalului radicular. Aşadar, tehnicile folosite în endodonţie sunt moderne, folosind materiale de bună calitate, microscopul care arată orice mică imperfecţiune. Cel mai des folosit material în acest sens este gutaperca, un material similar cauciucului, un polimer naturale extras din frunzele unui copac ce are abilitatea de a se topi şi de a se înmuia la căldură.
Materialele folosite în timpul obturaţiei radiculare variază de la cimenturi inerte la materiale active al căror obiectiv este sterilizarea canalelor radiculare, folosite pentru a umple găurile rămase goale şi pentru a obţine o obturaţie de canal cât mai compactă.
Este esenţial ca obturaţia de canal să fie realizată corect şi cu materialele potrivite pentru a salva şi a reda funcţionalitatea dintelui şi estetismul acestuia.